Stiu. Stim amandoi. In Mamaia sau Constanta nu o sa miroasa
niciodata ca in Vama. Sau ca la Jupiter. In Vama n-o sa miroasa niciodata a
Aperol. Sau a Ego. Sau a Michael Kors.
Si nici a Martini Asti. Si nici a Boss. Hugo Boss.
In Vama musteste
viata. Miroase a dragoste si libertate. Miroase a apus si rasarit, a iarba si a
sex, a nisip si a mare. Si a bere. Si a
vodca. Si iar a dragoste. In Vama dupa-amiezile tin o vesnicie, te cunosti cu
toata lumea si nimeni nu face rau nimanui. In Vama, cel mai important lucru
care exista e marea! Si zilele oamenilor sunt importante in Vama. Zilele alea
nebune si pline in care cauti linistea
si in care doar privesti sau doar gandesti. Niciodata impreuna.
In Jupiter miroase a nopti albe si a sex fierbinte sub luna
clara si a baldachine ieftine cu perdelute albe; a valuri si a frig dimineata
miroase in Jupiter. Miroase si a lampioane ridicate la cer, la miezul noptii.
Si a dorinte puse in gand, cu ochii inchisi. Dorintele puse la mare miros mult,
la fel ca naftalina sau ca lemnul vechi dintr-o sala de teatru…
Timpul curge lent…si poti sa-ti iei bucuriile fara graba, ca
bagajul de pe banda de la sosiri. Nimeni nu se grabeste niciunde. Nici sa
ajunga in zori la sezlong, nici sa ia pranzul la nu mai stiu ce terasa
sofisticata.
In Vama esti copil. Mereu.
In Vama mea bei vodca la o masa de lemn asezata, noaptea, pe
nisip, aproape de vuietul marii. Cu nasul atingand marginea paharului, adulmeci
inainte sa bei si iti imaginezi ca esti unicorn si esti mai aproape de sperantele
care incep sa danseze mai mult cu fiecare pahar.
O vreme n-am putut sa-ti scriu. Mi-ai luat gandurile. Mi-ai
luat totul, de fapt. Am avut toate bagajele la tine si le-ai tinut acolo ceva
vreme. Te-ai plictisit, insa, la un moment dat si, spre norocul meu, mi le-ai
aruncat inapoi in strada, acolo unde le-ai gasit si le-ai folosit atata timp.
Pe tine nu o sa te iau cu mine in Vama mea. Pe tine o sa te
las sa iti traiesti viata “frumos” si “linistit”. Pe tine o sa te las in
confortul tau. Tu nu meriti sa mergi cu mine. Tu nu meriti nimic, de fapt! Ti-am
povestit doar cum e la mine...
Mi-ai furat visele, ratacito, si incerci sa le folosesti pe
ascuns. Tu nu esti libera ca mine. Tu esti ca tine. Nu te (mai) preface! Pari ieftina,
iar asta iti strica imaginea, construita cu atata greutate...Tu n-ai ce sa
cauti in Vama mea!
Tu sa te culci devreme si sa strangi din ochi ca sa-ti propui
sa visezi. Eu o sa adorm tarziu pentru ca stau putin sa mai visez inainte sa
adorm. Odihneste-te!
Pune-ti castile la loc pe urechi, da play la “inima” a lui
Carla al nostru si continua sa fugi…O sa te opresti tu singura cand vezi ca nu
te alearga nimeni.
In timpul asta eu o sa-mi spal sufletul in mare si o sa-l
invelesc in nisip ud…
Acest articol este dedicat unui personaj fictiv. Orice asemanare
cu persoane sau fapte reale este pur intamplatoare...
“Iarta-ma. Te iert. Multumesc. Te iubesc.”